Technical University of Civil Engineering Bucharest

Universitatea Tehnică de Construcții din București este o universitate tehnică care formează specialiști din învățământul superior în domeniile ingineriei civile, ingineriei instalațiilor de construcții, ingineriei mecanice/echipamentelor și mașinilor tehnologice, ingineriei mediului, ingineriei geodezice, ingineriei managementului și ingineriei sistemelor.

Universitatea Tehnică de Construcții din București, descendentă directă a Școlii Naționale de Drumuri și Poduri, fondată în România în urmă cu aproape un secol și jumătate, este astăzi emblema Învățământului Tehnic din România. Planurile de învățământ acoperă toate domeniile ingineriei civile și ale protecției mediului, precum și domenii adiacente, cum ar fi instalațiile sanitare, echipamentele tehnologice, geodezia. În ultimii ani, programele de învățământ s-au diversificat și, în prezent, includ domenii de specialitate în ingineria sistemelor, precum și în domeniul limbilor străine.

Cu o bogată tradiție și un corp didactic remarcabil, care a stabilit și stabilește repere în educația inginerească și care a contribuit și contribuie la realizarea unor lucrări de referință în țara noastră, Universitatea este acreditată pentru toate ciclurile de învățământ superior - licență, masterat și doctorat. În prezent, sunt înmatriculați peste 6.200 de studenți pentru primele două cicluri și peste 300 de doctoranzi.

Corpul didactic este format din aproximativ 440 de membri, cu un echilibru între profesori titulari și asociați, lectori, asistenți tineri și asistenți didactici. Întregul corp didactic este implicat în activități de cercetare, proiectare și consultanță, contribuind direct la oferirea de cunoștințe în domeniu, precum și la finanțarea programelor de dezvoltare.

În urma evaluării instituționale din 2009, Universitatea de Construcții din București a obținut un rating HIGH CONFIDENCE, ceea ce dovedește că Universitatea de Construcții din București dispune de toate echipamentele și corpul didactic necesare pentru a realiza o educație de înaltă calitate.

Istorie

Învățământul superior în inginerie civilă din România a fost fondat în 1864, la București, prin înființarea unei „Școli de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură” care, în 1867, a devenit „Școala de Poduri, Șosele și Mine” și „Școala Națională de Poduri și Șosele” în 1888. În 1921, „Școala Națională de Poduri și Șosele” a devenit „Școala Politehnică din București”, unde pregătirea inginerilor se desfășura în cadrul Departamentului de Inginerie, care, în 1938, a devenit Facultatea de Inginerie Civilă.

În 1948, în urma unei Reforme a Învățământului, Facultatea de Construcții a fost separată de Școala Politehnică (care a devenit Institutul Politehnic) și a devenit o instituție de învățământ superior independentă, sub numele de Institutul de Construcții din București. Începând cu anul universitar 1994-1995, Institutul de Construcții din București a devenit Universitatea Tehnică de Construcții din București.

Din 1864 până în 1948, Școala Națională de Poduri și Șosele și apoi Catedra de Construcții a Școlii Politehnice au pregătit 2.137 de ingineri, sub îndrumarea unor profesori renumiți precum: Spiru Haret, Anghel Saligny, Elie Radu, Gheorghe Țiteică, David Emanuel, Andrei Ioachimescu, Gheorghe Filipescu, Ion Ionescu, ale căror strădanii și realizări au pus bazele științei și tehnicii românești în ingineria civilă.

Între 1948 și 2008, peste 37.000 de ingineri au absolvit Universitatea Tehnică de Construcții din București. În acest interval, corpul didactic universitar a inclus personalități remarcabile în domeniul științei și ingineriei; printre aceștia: academicienii Aurel Beleș, Cristea Mateescu, Dumitru Dumitrescu, Ștefan Bălan, Michael Hangan, Victor Smith, Alexander Steopoe, Priscu Radu, Emil Botea, Alexander Gheorghiu, Andrei Caracostea, Panaite Mazilu, Ion Stănculescu și alții care au dus mai departe tradiția predecesorilor lor.